Bine ati venit !

Despre ferma si agricultura

  • Petrica si lupul

    Grupurile romane de producatori, dupa ani de zile cand indiferent de conditii s-au plans pe unde au putut de tot: de la subventii la vreme, la irigatii, la preturi, acum nu prea mai au unde sa se mai planga, si daca o fac nu prea ii mai asculta nimeni. Sunt ca in povestea cu Petrica si lupul: dupa 2 decenii de nemultumire motivata sau nu, cand in sfarsit au o problema serioasa pe cap, nu mai au credibilitatea necesara pentru a fi luati in seama
  • Impreuna putem face mult mai multe

    Exista insa in Romania producatori absolut deosebiti, fermieri din tata in fiu, care au traditie si care s-au saturat sa concureze cu turcii sau cu spaniolii pentru cele mai chimice si lipsite de gust legume din Europa, care au cunostintele necesare sa produca rosii de Buzau si cartofi a caror samanta se gaseste in familie de generatii.
  • De la samanta la consumatorul final

    Agricultura industrializata de astazi este doar o mica pata in istoria omenirii: 50 de ani de chimizare intr-un ocean de peste 3000 de ani de istorie documentata. Trebuie sa revenim la practici agricole sustenabile, la o mancare sanatoasa si hranitoare. Asta sa fie mostenirea pe care o lasam generatiei urmatoare.
  • Inca asteptam vara

    Desi am intrat in luna iulie, iar sezonul a inceput cu primele seminte semanate in luna februarie, vara inca nu a ajuns si in ferma noastra. In aceasta saptamana am avut temperaturi apropiate de cele pe care le-am vazut si in luna aprilie, un lucru pe care nu l-am mai intalnit de cand ne-am apucat de agricultura.
  • Dupa mazare urmeaza varza si rudele sale apropiate

    Nu, nu e vorba de o masa conceputa putin gresit, e vorba de o succesiune naturala a culturilor in camp. In general recoltatul la mazare se incheie in jurul inceputului de iunie. Manualul spune ca perioada optima pentru infiintarea culturilor de varzoase este intre Sf. Constantin si Elena si 10 iunie. Stiu, despre Sf. Constantin si Elena am aflat si eu in sat. Asa cum am aflat ca de Sf. Ilie ploua, dupa Sf. Gheorghe se seamana porumbul, iar dupa Adormirea Maicii Domnului “numai creste iarba”.
  • 110 ore

    a fost varful de munca intr-o singura saptamana, la recoltat/desfacut/ambalat/livrat mazare proaspata. Mai corect spus, ar fi maximul intr-o singura succesiune de 7 zile, pentru ca in ultimul timp conceptul de "saptamana de lucru" si-a pierdut complet semnificatia.
  • Inceput de an agricol

    In lucru Incepe sa arate cum trebuie

    In fiecare an, cam prin perioada asta, incepem ceea ce noi numim "Anul agricol". Tehnic vorbind, anul agricol incepe in luna august-septembrie, insa nu il simti cu adevarat decat in primavara. Toamna se face o impartire generala a parcelelor, se fac lucrarile de toamna ( arat, scarificat, cateodata chiar nivelat terenul ) si cam atat. Tot atunci se pot demara constructiile de solarii, cel putin pana la nivel de structura.

    Aproape de final Tocul de lemn este gata iar gunoiul este bine udat

    Cand vine primavara insa, totul intra intr-o viteza superioara. Principalul motiv este vremea: majoritatea lucrarilor agricole se fac "in epoca optima", care in general nu este descrisa in termeni de zile ale lunii sau decade, ci in termeni de "cum e vremea afara". Daca temperatura solului este de 2-4 grade si umiditatea este ridicata, e momentul sa semanam mazarea de gradina. Daca temperatura a depasit sau umiditatea a scazut, "epoca optima" a trecut. De exemplu, in 2012, perioada optima pentru mazare a fost formata dintr-o singura zi.

    Acestea fiind spuse, in perioada asta stam cu ochii pe termometru si pe prognoza meteo sa aflam cand semanam primele seminte. In general pornim rasadurile folsind solarii reci sau rasadnite. Solarul rece nu prea are nevoie de prezentari: este in general facut folosind o structura de lemn sau metalica, acoperita cu un rand de folie de solar, tratata impotriva degradarii in timp, cateodata are si efect antipicurare, insa rolul sau principal este sa asigure un loc unde sa se produca efectul de sera. Rasadnita, pe de alta parte, are si o sursa de incalzire naturala: gunoiul de grajd proaspat. Acesta este udat si intra in fermentatie, crescand temperatura destul de serios. Astfel, exista combinatii care pot duce temperatura substratului pana la 70 de grade Celsius insa in mod fezabil ne putem astepta la temperaturi care sa varieze in jurul lui 40-50 de grade.

    Primele rasaduri din 2013 Primele rasaduri din 2013

    In acest an am facut cea mai mare rasadnita de cand facem agricultura: am folosit un solar pe care il aveam din anii trecuti, cu o suprafata de 25 mp in care am adus aproximativ 4 to de gunoi de grajd. Gunoiul se aseaza in strat gros de peste 40 de cm si in general e bine sa fie lasat si un culoar pe mijloc pentru a putea ajunge la toate rasadurile. Gunoiul l-am acoperit cu folie pentru a accelera fermentatia iar deasupra am inceput sa asezam tavile cu seminte.

    Pentru rasaduri folosim intotdeauna turba. In mod istoric se folosea gunoi de grajd foarte bine fermentat, insa in zilele noastre exista posibilitatea de a alege dintr-o varietate foarte mare de tipuri de turba, aceasta fiind libera de fungi, virusuri sau alti agenti patogeni, cat si de seminte sau oua de larve. Tavile cu care am avut cele mai bune rezultate sunt cele din polistiren expandat. Desi marea majoritate a tavilor din comert sunt din diverse tipuri de plastic, mai mult sau mai putin durabil in timp, polistirenul are foarte bunul obicei de a asigura si o izolatie termica. Astfel, substratul foarte cald al rasadnitei, cat si razele soarelui din perioadele mai calduroase cum sunt aprilie-mai nu usuca atat de rapid turba. Aceasta este un plus foarte important care poate face diferenta intre 3 udari zilnice si doar 2 sau chiar doar o udare zilnica a rasadului.

  • Despre semintele noastre

    La Cosul de Legume facem agricultura de 4 ani, cu 3 ani experienta in cultivarea efectiva a legumelor. In acest timp, am incercat o gama foarte larga de surse pentru semintele folosite de noi. Am cautat intotdeauna acelasi lucru: sa prindem gustul legumelor de la bunica. In urma acestor ani, am ajuns la concluzia ca este imposibil sa te aprovizionezi dintr-o singura sursa sau de pe o singura piata.

    Desi Romania are o istorie destul de bine conturata in privinta cultivarii legumelor, cu o diversitate  mare de varietati si soiuri, pentru aproape toate formele de relief, anii comunismului, peste care s-au asezat cele 2 decenii de tranzitie, au sters foarte multe dintre traditiile locale, inlocuindu-le cu material genetic din import. Motivele sunt diverse si tin in general de schimbarea majora data de lanturile moderne de retail: majoritatea pietei alimentare de legume si fructe, "piata" moderna de retail, doreste viata lunga de raft, uniformitatea fructelor, aspect impecabil, cantitati mari, preturi mici, disponibilitate tot timpul anului, livrari ritmice etc. Aceste directii au afectat producatorii mari si mici deopotriva, iar baza genetica de seminte a legumicultorului care producea in primul rand pentru el a disparut din foarte multe areale.

    Din fericire, acest lucru nu s-a intamplat peste tot :). Exista atat in Romania, dar mai ales in alte tari, colectionari de seminte care aduna soiuri vechi, denumite "heirloom", le inmultesc, le selectioneaza si le comercializeaza, vizand fermieri exact ca noi. Din punct de vedere istoric, marea majoritate a legumelor pe care le consumam in zilele noastre au fost domesticite in Mezoamerica, ele fiind apoi raspandite in toata lumea, primind caracteristici locale si ducand la varietati aproape nebanuite: fasolea, pe care noi o cunoastem ca avand boabe albe in forma de rinichi, are peste 30 de culori simple sau combinate, cu striatii sau puncte, in forma ovala, sferica sau neregulata, fiind cultivata din muntii Anzi pana in delta Mekong din Asia. Din acel areal au venit si rosiile, ardeii, cartofii, fasolea sau dovlecii.

    Pentru ca un soi sa fie numit heirloom (sau autentic, original, traditional), el trebuie sa aiba cel putin 70 de ani ( majoritatea considera 1945 drept anul in care legumele au inceput sa fie industrializate ), sa fie polenizat liber, nu prin hibridare si, in mod absolut esential, sa nu fie utilizat la scara larga in agricultura moderna.

    Am putut in anii trecuti sa incercam soiuri stabilizate in urma cu peste 130 de ani, am vazut sfecla galbena si extrem de dulce, am mancat pentru prima data frunze de sfecla elvetiana in toate culorile curcubeului, am incercat salata in care am pus 5 tipuri diferite de ... salate :) si am gustat direct din tufa cele mai interesante rosii din viata mea.

    Pentru toate aceste experiente, am adunat seminte din mai multe tari si am folosit soiuri de pe toate continentele. Pe departe cele mai bune experiente le-am avut cu soiurile vechi adunate din arealurile lor cu istoria cea mai indelugata: rosii din America, dovlecei din Italia sau castraveti din Romania :)

8 Articol(e)