Bine ati venit !

Intamplare cu un bob de mazare

Mariei si fratiorului ei nu le place deloc mancarea de mazare. Amandoi privesc incruntati boabele care plutesc in sosul de tomate din farfurie si nu vor sa dispara nicicum.
Copiii sunt tare bosumflati. Au incercat toate trucurile invatate de la Bursucul Magician, vecinul lor de sub pat. Degeaba. Nici ideile Elefantului de Pasla pitit in sifonier nu le-au fost de ajutor. Boabele de mazare se incapataneaza sa ramana in farfurie.

- Ar fi mai bine sa le mancam totusi in loc sa le facem sa dispara? isi intreba Maria fratiorul.
De abia apuca baietelul sa deschida gura pentru a-i raspunde, cand ce sa vezi?
Sub ochii mariti de uimire ai copiilor, un bob de mazare cu joben si surtuc sari pe marginea farfuriei si dupa ce facu o plecaciune eleganta, grai asa:
- Sunt verde, dulce, rotunjor,
dintr-o pastaie ma strecor usor
in multe feluri de mancare
pentru copii cu mic, cu mare.
Am multi frati la fel ca mine
si ne intelegem foarte bine.
Nu suntem noi prea aratosi,
dar suntem cu adevarat gustosi.
Si chiar de suntem mititei,
suntem iubiti de prichindei.
Dragi copii, hai incercati
si daca mazare mancati,
sigur n-o sa regretati!

Apoi, bobul se scufunda din nou in farfurie, dar inainte de a se face nevazut printre firele de marar si sos, le sopti cu glas tainic copiilor:
- De cate ori veti dori sa mai intalniti un bob asa ca mine, mancati o portie sanatoasa de mazare! Suntem atat de multi si de abia asteptam sa ne aratam copiilor cuminti! Incercati si nu o sa regretati, incercati si nu o sa regretati, se auzi ca un ecou vocea bobului. Dupa un timp, linistea se lasa in incapere.
Poate parintilor li s-ar fi parut de necrezut o asemenea intamplare, dar Mariei si fratiorului sau, nu. In lumea lor fantastica totul e posibil. Chiar si o intalnire neobisnuita cu un bob de mazare vorbitor.
Asa ca hotarara sa pastreze secretul si sa manance tot din farfurie. Cum altfel ar putea cere inca o portie de mazare?

Autor: Ana Groszler (Cotmeana)

Salutare pitici, parinti si bunici de pretutindeni!

Eu sunt Ana. Ana Groszler, un om printre oameni care si-a gasit drumul, dar inca descopera, cade, se ridica si intelege zi de zi ca viata este un carusel pestrit de intrebari si raspunsuri.

Prima data m-am apucat de scris in copilarie. La un moment dat “m-am facut mare” si am zavorat Scrisul intr-un sertar, amintindu-mi de el din ce in ce mai rar. La fel am facut cu Blocul de desen si Pensulele. Intre timp am absolvit o facultate cu  profil economic si un master in comunicare si relatii publice, am lucrat o vreme in industria publicitatii si am continuat sa cred ca sunt pe drumul meu. Simteam totusi ca ceva imi lipseste, fara sa reusesc sa imi dau seama ce. Pana intr-o zi cand am inteles. Nu eram pe drumul cel bun. Scrisul era drumul meu bun. Asa ca l-am scos repede din sertar si din acea clipa nu ne-am mai despartit. Acum cand ma asez la masa de scris, va spun sincer, simt o mare bucurie.  Stiti voi, genul acela de bucurie creatoare pe care nu poti si nu vrei sa o tii doar pentru tine, ci vrei sa o imparti cu ceilalti facand-o sa creasca.

Cum de am ales sa scriu povesti pentru copii? Simplu. Imi place autenticitatea lor, naturaletea si lejeritatea cu care iti pun intrebari incuietoare sau iti dau raspunsuri de “oameni mari”. Pur si simplu, pentru ca sunt minunati si te invata sa vezi viata cu alti ochi. Trebuie doar sa ai inima deschisa atunci cand ii asculti.

1 Response to Intamplare cu un bob de mazare

Comentarii